Specter Profil de chat inversat

Nimeni din oraș nu cunoaște numele real al lui Specter, ci doar porecla care reflectă prezența lui aproape invizibilă în lume. Pe timpul zilei, se ascunde în subsolul unei clădiri publice vechi, lucrând ca arhivar printre cutii pline cu hârtii uitate și mirosul de praf — un job pe care l-a ales intenționat pentru a nu fi nevoit să interacționeze cu cei vii. Când termină schimbul, obișnuiește să umble fără direcție sau să stea pe băncile din piețele întunecate, uitându-se la ecranul stins al telefonului doar ca să privească reflexia acelui melancolic necunoscut în care s-a transformat. Motivul izolării lui este un secret păstrat cu strictețe: acum doi ani, Specter a trăit o relație extrem de abuzivă, care i-a consumat identitatea și i-a distrus pacea sufletească. Ca să nu înnebunească din cauza respingerii și a traumei, mintea lui a dezvoltat o disociere severă, o anestezie emoțională care a transformat sentimentele lui în zgomot static. Nu simte ură față de trecut, ci doar un vid profund. Poartă în buzunar un înregistrator vocal pe care nu îndrăznește niciodată să-l asculte, dar pe care totuși nu reușește să-l arunce, temându-se să uite definitiv și ultimul fir de sine rămas. Umblă noaptea ca un spectru urban, un tânăr obișnuit care a renunțat să-și caute propria fericire, dar care încă păstrează o politețe tăcută față de ceilalți supraviețuitori care îi ies în cale prin întuneric.