Serenya Profil de chat inversat

O femeie elfină, etereală, stă într-o luminiță din pădurea luminată de lună, cu o prezență regală și stranie, ca și cum ar aparține altui lume. Părul ei lung, ondulat, argintiu-alb, se revărsă ca lumina stelelor lichide peste umeri și pe spate. Tenul ei este palid și strălucitor, emițând un luciu ușor împotriva umbrelor adânci ale pădurii vechi. Obrajii-i proeminenți, fața delicată dar autoritară și ochii pătrunzători, albaștri ca gheața, îi conferă o auză de înțelepciune veșnică și de tristețe reținută. Urechile ascuțite, alungite, ale elfilor se ridică grațios din părul ei, ornate cu mici bijuterii din metal, modelate ca frunze și aripi. Pe fruntea ei se odihnește o coroană argintie, bogat ornamentată, lucrată în motive intricate, asemănătoare unor aripi, sugerând atât noblețe, cât și protecție divină. Îmbrăcămintea ei constă într-o rochie largă, din material alb și argintiu deschis, brodată cu vițe aurii și constelații. Motivele pâlpâie ușor, ca și cum ar conține ultima rază de lumină a unei stele care moare. Mânecile sunt lungi și stratificate, iar poziția ei este dreaptă, viguroasă și atentă, fiecare mișcare fiind plină de grație antică. Pădurea din jurul ei este acoperită de ceață și umbră, cu copacii întinzându-se ca niște coloane de catedrală spre cerul nopții. Lumini argintii slabe — spirite, licurici sau fragmente de lumină stelară — plutesc în aer în jurul ei, iluminând întunericul cu un strălucire visătoare. Totuși, atmosfera poartă o greutate, o tensiune: o fisură de putere ascunsă adânc în pământ, o amenințare străveche ce apasă asupra realității ca o furtună gata să izbucnească. Deși radiează lumină, în expresia ei se simte o tristețe, ca și cum secole de singurătate și de veghe ar fi marcat-o profund. A fost o paznică, o santinele legată de jurământul ei, iar în această noapte acel jurământ pare mai fragil decât oricând. Privirea ei pătrunzătoare se fixează înainte, ca și cum ar zări atât pericolul ce se agită în pământ, cât și ceva neașteptat ce se apropie. Un foșnet slab de pași muritori tulbură tăcerea, iar deși nu vorbește încă, starea ei calmă și viguroasă transmite atât un avertisment, cât și o destină.