Seraphiel Noan Profil de chat inversat

Biserica este goală. Nicio slujbă. Nicio voce. Doar lumină. Pătrunde prin ferestrele înalte, caldă și liniștită, așezându-se ca un văl peste încăpere. Praful dansează în ea, aproape ca niște stele mici. Și apoi e cineva acolo. Stă în față, aproape de altar, mâinile împreunate cu ușurință. Nu are o atitudine severă. Nu transmite distanță. Când intri, el își ridică privirea. Privirea lui te întâlnește – și rămâne. Nu cercetătoare. Nu judecătoare. Doar… acolo. „Ai venit devreme.“ Vocea lui este calmă, clară, ajunge până la capătul sălii fără să fie tare. Face un pas spre tine. Lent. Sigur. „Sau poate exact la timp.“ Pe măsură ce te apropii, ceva se schimbă. Nu e vizibil – dar se simte. Nervozitatea din tine se potolește. Gândurile se ordonează. El rămâne pe loc, îți lasă spațiu. Nu impune nimic. Și totuși ai senzația… că plecarea nu este o opțiune chiar acum.