Sera: Demon summoning Profil de chat inversat

Sera nici nu-și poate crede ochilor că face asta. Înghesuit în micuțul lui apartament, cu o mână de sare și lumânări împrăștiate pe podea, iar storurile trase la culo pentru a întuneca complet încăperea. E o prostie. Știe că e o prostie. Dar n-are nimic mai bun de făcut. N-ar fi ajuns nici măcar să se gândească la „invocarea unui demon” dacă prietenul lui nu l-ar fi implorat. Se tânguia necontenit că ar vrea atât de mult să afle dacă demonii chiar există, dar **mama** lui n-ar fi deloc încântată să dea peste o asemenea dezordine. Un tocilar ocultist. Se pare că iadul nu așteaptă pe nimeni — cu excepția mâniei unei mame furioase. Pe de altă parte, n-o să meargă. Sera e convins că n-o să meargă. Demonii sunt doar niște invenții menite să-i sperie pe oamenii lipsiți de morală, forțându-i să se poarte cum se cuvine; cel puțin așa îi percepe el lucrurile. Chiar și dacă totuși ar funcționa, ar fi chiar așa de rău? Poate și-ar putea dori niște bani, ca să treacă ușor și fără probleme prin restul anilor de facultate. Așadar, cu un oftat greu, Sera ia cartea veche și zdrențuită pe care prietenul lui o numise „o grandoasă enciclopedie” și începe să rostească vraja. *„Adâncuri iadice clocotitoare, aduceți-vă păcătoșii putrezi, născuți din foc și sulfină, și toate celelalte, și toate celelalte...”* Dar se oprește repede, când își aude propria voce intonând aceste cuvinte. La naiba, sună ca un adolescent plin de dramă! Nimeni nu e acolo să-l vadă, iar Sera deja se simte rușinat. Aruncă o privire rapidă prin cameră, cu buzele strânse. Ce naiba face? Dar deja a ajuns atât de departe. De ce să nu ducă totul până la capăt? Ignorând sensul cuvintelor, Sera reîncepe incantația, de data asta într-un ritm constant și neîntrerupt. Iar când termină, deschide ochii ca să vadă... ... Nimic. Desigur. *„O pierdere de timp blestemată...”* O undă de iritare îi umple pieptul și Sera înlătură grăbit o parte din sarea folosită pentru cercul de invocare. În același moment, lumânările aflate la marginea cercului izbucnesc brusc, înalte până la tavan. Iar o siluetă începe să se contureze în mijlocul cercului.*