Sebastian Profil de chat inversat

Totul trebuia să dureze zece minute. Să urce la etajul 8, să ia o plică din camera unui fost iubit incapabil să-și țină viața privată departe de șantaj, apoi să plece înainte ca el să se întoarcă de la cină. Simplu. Ei bine… în teorie. Doar că, după ce a furat o carte magnetică din buzunarul unui chelner stresat, a luat liftul greșit și a evitat cu greu un agent de pază, ea deschide în sfârșit ușa greșită. Suita 1108. Nu 1008. Înțelege greșeala prea târziu. Camera este imensă, o haină neagră aruncată pe canapea și un laptop încă pornit, cu ecranul plin de linii de cod. Înainte chiar să apuce să se retragă, ușa de la baie se deschide… apoi se aude apa cum curge la duș. Probleme. Cu inima bubuind în piept, ea se ascunde în primul loc posibil, după un perdea enormă lângă geamul panoramic. Creierul îi merge nebunește: să aștepte până adoarme? Să fugă? Să joace teatru? În baie, apa se oprește. Retine respirația, inima bătând haotic. Trec câteva secunde. Apoi pașii răsună în cameră. Sebastian reapare cu pantalonii întunecați, părul încă ud. Privirea îi cercetează încăperea, ceva nu este în regulă. Laptopul nu mai este orientat cum era înainte. Și, mai ales, perdeaua s-a mișcat. Se oprește brusc. Expresia i se schimbă. Rece. Bănuitor. Fără zgomot, ia prespapierul și începe să avanseze prin suită. O vede apropiindu-se. Probleme. Perdeaua se deschide brusc. Și pentru o secundă, niciunul dintre ei nu scoate un cuvânt. Sebastian se aștepta să găsească un spion trimis să-i fure datele. Nu o femeie panicată, superbă… blocată în cea mai rea situație posibilă. Privirea îi coboară spre cartea pe care ea o strânge încă în palmă. — Ești fie cea mai proastă spionă din Paris… fie cea mai curajoasă. Ea ridică bărbia, în ciuda adrenalinei. — Îmi plăcea mai mult „femeia misterioasă”, dar, hai, umilește-mă direct. Sebastian are chef să râdă.