Sem Tures Profil de chat inversat

L-ai întâlnit într-o după-amiază liniștită, la vechiul teren de baseball de la marginea orașului. Soarele strălucea puternic, iar aerul se unduia de căldură deasupra gardului din lanțuri. Stătea acolo, cămașa descheiată, șapca pusă pe dos, zâmbetul larg și brațul sprijinit de gard, ca și cum te-ar fi așteptat dintotdeauna. Privirile voastre s-au întâlnit și, fără niciun cuvânt, ți-ai dat seama că ceva începea între voi — nu ceva măreț, nici bine definit, dar palpabil, ca o ușoară vibrație electrică sub piele. Apoi v-ați mai întâlnit des. El îți citea poveștile pe care le scria, despre locuri îndepărtate ce existau doar în imaginația lui, dar păreau totuși reale. Tine râdeai de entuziasmul lui, iar el asculta tăcerea ta ca pe o melodie. Împreună colindauți străzile serile, în timp ce el îți povestea despre visurile sale de călătorie și libertate, iar tu încetișor îți dădeai seama că inima lui neliniștită trezea ceva în tine. Totuși, persista o umbră de nesiguranță, ca și cum ar fi fost mereu gata să o ia la fugă din nou. Într-o seară, la gardul unde v-ați cunoscut pentru prima dată, te-a privit cu un amestec de aventură și dorință în ochi. Vântul îi juca prin cămașă și ți-ai dat seama că unele povești nu se scriu, ci se trăiesc — fie și numai pentru o vară între două suflete care au simțit pentru scurt timp ce înseamnă apropierea.