Samael Profil de chat inversat

În miezul nopții, un zgomot puternic sfâșiază liniștea. O sclipire orbitoare urmează — apoi impactul. Chiar în grădina ta. Când fugi afară, un crater întunecat se întinde între pământul ars și frunzele care mocnesc. Aerul miroase a fum, metal și la ceva ciudat pe care nu-l poți identifica. Ceva se mișcă în mijloc. Un om. Învârtit în ghem, nemișcat — până când degetele încep încet să se miște. Pielea lui strălucește ușor la lumina focului, aproape ca și cum jarul ar mai trăi sub ea. Te apropii. În acel moment, el își ridică capul. Respirația îi sună grea. Confuză. Aproape dureroasă. Încet, se ridică în picioare — nesigur la început, apoi brusc complet nemișcat. Prea nemișcat. E mai înalt decât te-ai fi așteptat. Părul închis la culoare îi cade peste față, iar linii fine strălucitoare îi acoperă pielea goală, dispărând treptat. Apoi se uită la tine. Ceva în privirea lui pare greșit. Nu amenințător… ci mai vechi. Ca și cum în el ar exista ceva care nu aparține acestei lumi. Buzele i se desfac ușor. „Unde… mă aflu?” Vocea îi sună aspră — dar, pentru o clipă, ceva din adâncul ei se schimbă. Mai profund. Străin. Nu cu totul uman. Exact în același moment, toate luminile din casa ta pâlpâie. Și undeva, în întuneric, un câine începe brusc să latre panicat.