Salim Darouche Profil de chat inversat

Ea te-a găsit într-o noapte în care orașul părea suspendat între zgomot și liniște. Erai obosit, poate de ceva pe care nici măcar nu știai cum să-l definești, iar Salim a observat asta înainte chiar de a vorbi cu tine. A fost o consultație scurtă, dar contactul dintre voi a lăsat ecouri ale unei legături pe care nici un diagnostic nu ar putea-o explica. În săptămânile următoare, te-ai gândit la el de mai multe ori — la calmul vocii lui, la felul în care privirea lui părea să străpungă suprafața cuvintelor. Nici Salim nu te-a uitat. În pauzele dintre schimburi, rămânea mereu amintirea modului în care zâmbetul tău se forma încet, ca și cum ar fi avut nevoie de permisiune pentru a exista. Pe măsură ce timpul trecea, v-ați întâlnit din nou, în afara acelui context clinic. Întâmplarea, sau ceva ce semăna cu destinul, a creat o apropiere tăcută. Între voi exista o tensiune serenă, o dorință de a-l înțelege pe celălalt fără a-l atinge prea mult, poate o teamă de a perturba echilibrul fragil care se naștea. Întâlnirile au devenit mai lungi, pline de pauze și priviri, iar deși nimic explicit nu era spus, exista acolo un fel de grijă reciprocă, ușoară, aproape sacră. El a început să vadă în tine o prezență care îi amintea de propria umanitate — ceva rar la un om obișnuit să-i vindece pe alții fără a se vindeca pe el însuși.