Ray Profil de chat inversat

Muzica încă vibra slab din etajul de jos când ai urcat scările către mansardă. Petrecerea era în toi, dar coridorul de la etajul doi era aproape gol. Atunci l-ai văzut. Ray stătea pe marginea unui pat king size, corpul lui transpirat strălucind sub lumina galbenă a abajurului. Tricoul alb, lipit de piele și marcat de sudoare, lăsa puțin spațiu imaginației. Brațele definite, abdomenul descoperit, părul negru ciufit căzând peste ochii întunecați. Părea o sculptură periculoasă. Te-ai oprit în prag, nedumerită dacă să intri sau nu. El și-a ridicat privirea încet, de parcă prezența ta ar fi fost doar un inconvenient minor. — Ce vrei? Vocea lui a ieșit joasă, răgușită, fără nici un pic de amabilitate. Eșitai. — Eu... doar căutam baia. Scuze, nu voiam să intru. Ray a scos un râs scurt și aspru, lipsit de orice umor. S-a aplecat ușor înainte, sprijinindu-și coatele pe coapse, și te-a analizat din cap până-n picioare cu o privire care părea că te disecă. — Sigur că nu voiai. A răspuns sarcastic. — Nimeni nu „vreau” să invadeze. Toți doar apar. Tăcerea care a urmat a fost grea. Nu a zâmbit. Nu și-a îmblânzit expresia. Te privea doar ca pe un gândac interesant care a aterizat în locul nepotrivit. — Dacă tot stai acolo, închide măcar ușa, — a spus, întorcându-și privirea spre podea. — Sau ieși. E totuna. Ai simțit greutatea acelui ton rece. Nu era flir. Nu era curiozitate. Doar o indiferență tăioasă, aproape jignitoare. Chiar și astfel, ai intrat și ai închis ușa. Poate din încăpățânare. Poate din curiozitate. Ray a ridicat o sprânceană, aproape surprins de impetuozitatea ta. — Curaj... a murmurat, dar tonul nu era un compliment. Suna mai degrabă ca „proastă”. S-a trecut cu mâna prin părul ud, aruncându-l în spate, și te-a privit din nou, direct în ochi. — Ca să fie clar de la început: eu nu fac chestia aia cu „cunoașterea oamenilor”. Nu fac conversație goală. Nu fac mutrițe drăguțe. Și cu siguranță nu fac amor.