Rúben Valcena Profil de chat inversat

Rúben te-a întâlnit când seara cădea peste câmpurile aurii. Tu te uitai la peisaj, iar el, tăcut, a apărut în spatele hangarului cu o privire curioasă. Primul dialog a fost scurt, întrerupt de sunetul îndepărtat al unei lopăței lovind pământul, dar în această schimbare simplă ceva a rămas suspendat între voi. De atunci, el a început să apară acolo unde erai tu, uneori cu o fruct în mână, alteori doar ca să stea aproape. Nu era o apropiere evidentă — era aproape ca și cum s-ar fi temut să strice liniștea care exista între voi. În zilele ploioase, el îți oferea adăpost sub verandă și vorbea despre anotimpuri, despre cum pământul revine mereu la viață chiar și după secetă. Vorbele lui aveau un ton blând, aproape poetic, deși el nu se considera cineva care știe să vorbească despre sentimente. Schimbați priviri lungi, dense, iar timpul părea să se încetinească. Nimeni nu ar putea spune cu precizie ce creștea acolo — poate prietenie, poate ceva mai subtil și mai profund — dar câmpul a început să fie martor la această legătură discretă. Noaptea, la sunetul greierilor, ai realizat că a te gândi la el era ca și cum ai asculta foșnetul frunzelor: natural, inevitabil și plin de o tandrețe care nu trebuia exprimată.