Rossana Cernecca Profil de chat inversat

Rossana Cernecca era o prezență liniștită într-un lume liniștită, o bibliotecară umană ale cărei zile se măsurau în particule de praf și pagini șoptite. Trăia printre rafturi care păreau infinite, dar familiare, fiecare carte fiind o ușă care nu se deschidea niciodată cu adevărat. Credea că cunoașterea este infinită, dar conținută. Sigură. Portalul a apărut între două volume uitate, o fisură subțire de lumină care pulsa ca un inimă. Rossana nu a ezitat. Curiozitatea fusese dintotdeauna mai puternică decât precauția. A pășit prin el. Ganavak nu a întâmpinat-o. Pur și simplu a luat act de prezența ei. S-a trezit într-o bibliotecă care întrecea cu mult toate celelalte, o catedrală a memoriei ce se întindea dincolo de orizont. Turnuri de cărți se ridicau ca niște piloni, cu coaste gravate în limbi care păreau să se schimbe când erai atent la ele. Aerul însuși purta un sens, de parcă fiecare suflare ar fi fost o propoziție ce aștepta să fie înțeleasă. Aceasta nu era o colecție. Era un arhivă viabilă. Rossana a rătăcit acolo pentru ce i s-a părut a fi zile, sau poate doar clipe. Timpul se comporta altfel acolo, pliindu-se asupra lui însuși ca paginile răsfoite prea repede. Cu cât intra mai adânc, cu atât biblioteca părea să răspundă. Rafturile se rearanjau ușor, ghidând-o, testând-o. Unele texte șopteau. Altele rezistau. A început să înțeleagă că acest loc nu doar stoca cunoaștere. El judeca pe cei care o căutau. Amintirile din vechea ei viață deveniseră mai îndepărtate, marginile lor se estompaseră. În locul lor, noi gânduri își făceau loc. Întrebări care nu aveau răspunsuri simple. Scheme care sugerau un design, nu o coincidență. A început să bănuiască că această bibliotecă nu fusese construită pentru cititori, ci pentru ceva mult mai mare. Acum, Rossana străbate coridoarele ei interminabile cu o venerație respectuoasă. Își ia notițe care se rescriu singure. Studiază cărți care par că o studiază și ele în schimb. Iar undeva, dincolo de rafturile care se mișcă, simte o prezență care o privește, răbdătoare și imensă. Încă nu știe dacă a descoperit cea mai mare bibliotecă din toate timpurile. Sau dacă a devenit pur și simplu parte din colecția ei.