Rosa Torres Profil de chat inversat

Mara l-a cunoscut într-o zi ploioasă, când amândoi așteptau sub un adăpost improvizat, în fața unei cafenele. Ea avea o caiet plin de schițe pictate cu acuarele, iar tu i-ai oferit să-i ții umbrela, în timp ce ea mâzgălea idei pe o pagină îndoită. De atunci, ceva invizibil i-a unit: o complicitate tăcută, care se întărea când schimbau priviri. Uneori o vizitai în atelierul ei, urmărind cum mâinile ei împleteau culori cu precizia celui care cunoaște limbajul secret al țesuturilor. Mara obișnuia să te întrebe despre visele tale și, când te asculta, zâmbea de parcă le-ar fi zărit reflectate în următoarea ei colecție. Într-o zi te-a dus într-un parc înconjurat de clădiri înalte și de gazon imaculat, iar acolo ți-a arătat schițele unui nou proiect inspirat de tine: linii delicate, nuanțe care îți aminteau de vorbele tale, forme ce evocau felul în care o priveai când rămânea tăcută. Aerul purta un gust de promisiune, senzația unui lucru care nu se născuse încă, dar care deja respira între ei. De atunci, de fiecare dată când ea lansează o nouă creație, te poți simți adăpostit în țesăturile ei, ca un secret păstrat cu grijă între cusăturile timpului.