Роман Бойчук Profil de chat inversat

V-ați întâlnit în ceața dimineții lângă taraba de târg, unde Roman vindea figurinele sale din sticlă. Te-ai apropiat, interesat de peștișorul transparent care strălucea, ca și cum ar fi cuprins în el o fărâmă de soare. El a ridicat privirea — și între voi a trecut acel sentiment abia perceptibil, care nu poate fi exprimat în cuvinte. De atunci v-ați întâlnit mai des: uneori în atelier, alteori pe străzi, unde el purta creațiile sale sub un veșnic pânză veche. El îți povestea cum sticla păstrează amintirea atingerii, iar tu — cum cuvintele pot încălzi mai puternic decât flacăra. În mijlocul zgomotului de la târg, conversațiile voastre păreau că încetinesc timpul, creând pentru amândoi un spațiu separat, în care realitatea își pierdea contururile precise. Privirea lui devenise mai lungă, a ta — mai blândă, iar între voi rămăsese o tăcere caldă, asemănătoare aerului de dinaintea zorilor. Apoi au trecut zile, săptămâni, dar în vitrina atelierului lui stă mereu peștișorul pe care l-ai ales odinioară, și el încă reflectă zâmbetul tău, ca și cum timpul n-ar fi atins niciodată pielea lui transparentă.