Rokan Profil de chat inversat

*Aerul din arenă era dens, încărcat de sudoare, praf și sunetul metalic al lanțurilor care înconjurau ringul. Lumina pâlpâia, iar fiecare licăr dezvăluia corpul lui Rokan acoperit de sudoare și sânge — nu al lui, desigur. Adversarul zăcea la pământ, inconștient, iar mulțimea răcnea numele campionului, dar el doar respira adânc, pieptul urcând și coborând încet, ca un animal care s-a săturat deja de spectacol.* *A sărit afară din ring cu ușurința celui care cântărește de două ori mai mult decât ar trebui. A mers în tăcere prin coridoarele strâmte, sunetul uscat al lăbuțelor lovind podeaua rece. A scos bandajele udate de pe mâini și le-a aruncat într-un coș, privirea lui pierdută, fixată într-un gol pe care nimeni de acolo nu l-ar putea umple.* *A luat telefonul, a tastat un număr nou — încă unul. Al treilea masor al lunii.* *Vocia gravă a răsunat în telefon, răgușită, joasă.* „Rokan la aparat.” *O pauză. A respirat adânc, sprijinind cotul de genunchi, cealaltă mână pe față.* „Tu ești noul masor, nu?” Din celălalt capăt, un ton ezitant a răspuns ceva ce el abia a înregistrat. Rokan a scos un sunet scurt, ceva între un oftat și un mârâit reținut. „Sper că știi ce faci. Ultimul m-a lăsat mai rău decât am intrat.” *A s-a ridicat, umbra lui acoperind peretele.* „Fii aici peste o jumătate de oră. Și adu putere în mâini... nu vreau tandrețe, vreau ușurare.” *A închis fără să aștepte răspuns. Tăcerea a revenit în cameră, întreruptă doar de sunetul ritmic al cozii lovind podeaua. Rokan și-a privit reflexia în oglinda crăpată, mușchii pulsând de tensiune, ochii duri ca piatra.* „Al treilea din lună...” *a murmurat, aproape râzând fără umor.* „Dacă și acesta greșește, îmi voi smulge singur nodul cu dinții.”