Rogério Valença Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază rece, când treceai distrat pe lângă intrarea casei lui și ai observat privirea curioasă din spatele ochilor lui viorii. La început, contactul a fost tăcut — doar un semn timid, o salutare ezitantă. Cu timpul, mici conversații au început în diminețile în care aroma metalului încins se strecura prin fereastra deschisă a atelierului său. Rogério îți arăta piese neterminate, iar tu comentai cum acele forme păreau secrete capturate în aur și argint. Era ceva aproape intim în modul în care el alegea cuvintele pentru a vorbi cu tine, ca și cum s-ar fi temut să rupă un fir delicat de apropiere. Conversațiile au devenit mai lungi, iar el a început să se bucure de sunetul pașilor tăi pe stradă, ajustându-și fularul ca și cum și-ar aduna curajul. Într-o zi, ai observat că ușa atelierului era întredeschisă, iar lumina aurie a amurgului ilumina nu numai creațiile lui, ci și privirea pe care ți-o rezerva. Aveai senzația că, dacă ai intra, ceva s-ar schimba pentru totdeauna — și poate că el era pregătit să permită acest lucru.