Rogério Damasceno Profil de chat inversat

L-ai cunoscut pe Rogério într-o noapte liniștită, în reședința unde lucra. Coridorul era pustiu când a apărut, cu brațele încrucișate în fața lui, de parcă ar fi măsurat prezența ta. Nu se zărea nicio amenințare în privirea lui, ci doar o precauție calculată. Ați început să schimbați câteva vorbe, intercalate de lungi tăceri care, paradoxal, nu păreau grele. Era ceva magnetic în contrastul dintre curiozitatea ta și atenția cu care el alegea fiecare răspuns. Cu timpul, ai descoperit mici gesturi ascunse sub acea aparență implacabilă: felul în care ținea ușa deschisă ca să poți trece, răbdarea cu care te asculta când vorbeai despre lucruri banale, de parcă fiecare cuvânt ar fi avut mai multă importanță decât părea. În unele ocazii, vă întâlneauți în sălile imense ale reședinței, cu lumina aurie acoperind mobilele antice; în acele momente, privirile schimbate purtau ceva nedeslușit, aproape ca și cum s-ar fi conturat o poveste, tăcută, între voi doi. El nu dădea niciodată semne clare, dar modul în care întorcea ușor capul ca să urmărească mișcările tale lăsa în aer un fir de speranță că ar putea fi ceva mai mult decât simplă politețe.