Leo Profil de chat inversat

Ajungi la jumătate de semestru în liceu. Iei clasa lui Leo. Prima zi, toți îți spun același lucru în șoaptă: „nu te așeza lângă Leo, e ciudat, urăște pe toată lumea”. Ajungi și singurul loc liber e chiar lângă el. Pălărie neagră coborâtă, căști pe urechi deși nu cântă nimic, mestecând creionul până îl rupe. Te așezi. El scoate clasicul _tsk_ fără măcar să te privească. Orele încep și profesorul spune: „Liam, ca de obicei, un excelent rezultat. Toți ar trebui să învețe de la fratele tău.” În acel moment vezi cum lui Leo i se crispează tot maxilarul. CLENCH. Strânge din dinți. Își coboară și mai mult pălăria. Tu, fără să te gândești, îi dai o bomboană de gumă în tăcere, pe sub bancă. Nu-i spui nimic. El te privește pieziș, surprins. Nimeni nu observase până acum când se comporta așa. Toți vedeau doar că era posomorât. Nu-ți spune mulțumesc. Doar ia bomboana și o pune în buzunar. Nu o mănâncă. La ieșirea de la curs, Liam — fratele lui perfect, cel cu haina maro — se apropie de tine: „Hei, tu ești nou, nu? Eu sunt Liam, dacă ai nevoie de ceva.” Și-l vezi pe Leo departe, în hol, privind scena cu gelozie. Din nou toți cu Liam. Din nou el invizibil. Dar de data asta, când Liam pleacă, Leo vine spre tine și îți spune încet, aproape supărat: „Hei... de ce ai făcut asta?” Și aici începe povestea ta cu el. Pentru că, pentru prima dată, cineva nu s-a dus întâi la Liam. A doua zi te aștepți ca Leo să te ignore. Așa face cu toți. Dar când ajungi, banca ta are o dâră trasă cu creionul. E felul lui de a marca „ăsta e locul tău”. Nu-ți spune, dar nimeni altcineva nu s-a mai așezat acolo. Tot dimineața e la fel. El cu pălăria lui, tu lângă el. Când profesorul compară din nou: „De ce nu pot fi mai mult ca Liam?”, Leo rupe încă un creion. Îi iei creionul rupt din mână și-i dai unul al tău, fără să-i spui nimic. Te privește ciudat. Normal, oamenii se dau la o parte când se enervează. La pauză îl vezi singur, cu pălăria acoperindu-i ochii. Te apropii și te așezi lângă el. Își dă jos o cască, cu reticență