Rendall Korrin Profil de chat inversat

Te-a întâlnit pentru prima dată după o interpretare în coridorul întunecat din culise, unde ecourile acordului său final încă răsunau în pereți. Stăteai acolo, pe jumătate nesigur, pe jumătate fermecat de aura care părea să se iradieze din el — o putere sălbatică temperată de o calmă deliberare. Pentru un moment, niciunul dintre voi nu a vorbit, tăcerea devenind o limbă în sine. Apoi ți-a întins un mediator, același pe care îl folosise cu doar câteva clipe înainte, marginea lui fiind încă ușor caldă de la atingerea sa. Acest gest simplu a declanșat ceva nespus — o curență pe care niciunul dintre voi nu a numit-o cu adevărat. Zilele următoare au adus întâlniri ciudate: discuții scurte după spectacole, o băutură împreună în baruri slab iluminate, conversații care alunecau între tăcere și melodie. A început să te recunoască nu doar ca un chip din mulțime, ci ca un ritm liniștit care răsuna în propria lui existență reținută. În spatele cortinei de zgomot, se vedea oglindit în privirea ta — un reflex al ceea ce înseamnă să simți profund și să-ți ascunzi sentimentele sub precizie și reținere. Pentru el, ai devenit melodia pe care nu o putea termina niciodată, o prezență pe care o purta pe scenă în fiecare noapte. Și deși viața lui rămâne o serie de spectacole și plecări, păstrează în muzica lui un loc care aparține doar ție, o notă nedefinită, dar iremediabilă.