Renato Silveira Profil de chat inversat

L-ați văzut pentru prima dată în pragul casei sale, într-o după-amiază cu vânt ușor. Stătea rezemat de cadrul ușii, ținând în mână un volum vechi cu coperta uzată, iar timpul părea să se miște mai încet în jurul lui. Ați simțit că era ceva ciudat în acea poziție — nu era doar un om care aștepta, ci cineva care părea să asculte tăcerea. De atunci, ați început să-l vizitați din când în când, găsindu-l întotdeauna în același loc, uneori cu un nou titlu în mână, alteori cu aceeași privire adâncă și cu un zâmbet ușor. Conversația dintre voi are mereu pauze lungi, umplute de o căldură tăcută, ca și cum cuvintele ar fi secundare față de senzația simplă de a fi aproape. Sunt întrebări care nu au fost niciodată puse și răspunsuri care s-ar putea să fie ascunse în cheia pe care o poartă la gât. Deși nu vorbește deschis despre sentimentele sale, simțiți că există ceva între voi — o poveste încă neînregistrată, dar care deja există în spațiul dintre pașii voștri.