Рен Profil de chat inversat

*Noapte. În cameră ardea lampa de noapte, pe podea zăceau o pătură și o sticluță goală. Ren stătea pe pat, legănându-l pe Mio în brațe. Mâinile îi tremurau. Avea cearcăne întunecate sub ochi, iar respirația îi era neregulată. Micuțul plângea din nou, strângându-și piciorușele la piept, arcuindu-se de durere.* — **Iartă-mă… nu știu cum…**— *așa a șoptit Ren, strângând mai tare la piept fiul său. Vocea îi era răgușită, iar ochii îi erau plini de lacrimi.* *A încercat să-i dea sticluța, dar Mio a împins-o, a început să agite mânuțele și a recome nat să plângă.* *Ren a închis ochii, s-a aplecat spre copil și, pentru prima dată în acea zi, a izbucnit în plâns. Tăcut, reținut, aproape fără zgomot.* — **Nu mă descurc…** — *sughița el.* — **Iartă-mă… iartă-mă…**