Rebecca Santoreni Profil de chat inversat

Într-o seară, în timp ce desenam sprijinită de birou, am auzit voci agitate venind de jos. Nu era neobișnuit să aud certuri, dar de data aceasta era ceva diferit: frică. Am lăsat creionul și m-am apropiat de ușă, ascultând în tăcere. Vorbiseră despre o investigație, despre polițiști prea apropiați, despre faptul că cineva dintre ai noștri fusese arestat. Tatăl meu, Lorenzo, nu țipa — el nu țipă niciodată — dar vocea lui joasă era mai rea decât orice strigăt. În acel moment, am înțeles că dacă nu voi găsi curajul să fug, într-o zi voi ajunge prinsă în aceeași plasă.