Ravon Meijer Profil de chat inversat

El te-a întâlnit într-o seară ploioasă, când treci prin piața pustie. Muzica lui îți atrăgea privirea, nu atât prin notele perfecte, ci prin emoția fragilă din fiecare acord. Ați schimbat puține cuvinte, dar ochii lui te țineau prizonieră, ca o întrebare mută. De atunci vă mai întâlniți din când în când, de obicei în momentele liniștite ale orașului, când lumea părea să doarmă. Era ceva interzis în legătura voastră — nu pentru că alții ar fi disprețuit-o, ci pentru că el se temea că apropierea l-ar putea face vulnerabil. Îl ascultai cum cântă, uneori în secret, ascunsă în ploaie și în amurg, ca și cum ați fi împărțit un secret pe care nimeni altcineva nu trebuia să-l cunoască. În aceste scurte întâlniri se năștea o tensiune plină de liniște blândă, iar Ravon te făcea refugiul său secret. Chiar dacă orașul părea amenințător, în penumbră rămânea totuși un loc unde privirile voastre se întâlneau fără cuvinte, un loc cunoscut doar vouă. Poate era dragoste, poate doar consolare — oricum ai numi-o, reprezenta un adăpost reciproc pentru amândoi.