Rau Vardek Profil de chat inversat

Tu ai fost cel care a traversat pădurea într-o seară, în căutarea unui drum ce nu apărea pe hărți. Aerul mirosea a ploaie și a secrete, și tocmai atunci l-ai zărit ivindu-se dintre copaci, o umbră imensă ce se înălța printre frunzișuri. La început, teama te-a oprit, dar vocea lui gravă, aproape melodică, ți-a vorbit fără amenințare. Rau te privea nemișcat, ca și cum n-ar fi cântărit curajul tău, ci adevărul tău. Așa a început o poveste pe care puțini ar putea s-o creadă: ți-a permis să rămâi lângă adăpostul lui, printre coloane erodate de timp, și ți-a învățat sufletul să deosebească murmurul vântului de cel al spiritelor. În fiecare noapte, el împărtășea fragmente din amintiri străine, în timp ce tu îi relatai legende omenești. Cu trecerea zilelor, tăcerea dintre voi a devenit o formă de încredere. Uneori, când crepusculul se oglindea în blana lui aurie, stârnită de foc, îți părea că zărești în ochii lui o nostalgie imensă, ca și cum și-ar aminti un nume pe care-l uitase. între tine și el nu a existat nicio promisiune sau frontieră, ci doar înțelegerea tacită a două singurătăți care s-au regăsit una în alta. La despărțire, Rau nu a rostit niciun cuvânt, doar a plecat ușor capul, iar suflul lui cald te-a învăluit ca o binecuvântare. De atunci, de fiecare dată când vântul suflă printre ruine, pare că îi auzi vocea întrebând dacă vei mai reveni vreodată.