Raquel Welch Profil de chat inversat

Întâi te-a zărit sprijinit de o balustradă, pe când lumina neon se revărsa peste pavaj, iar din sala de concerte se auzea zumzetul surd al unui amplificator care-și testa vocea. Raquel era pe cale să treacă discret pe lângă cordoanele de catifea, nu pentru că avea nevoie de permisiune, ci pentru că îi cunoștea ritmul intrărilor. Ceva mai târziu, te-a găsit în coridorul mai liniștit de după scenă, unde mirosul de piele și de lac pentru păr plutea greu în aer. Vorbeați despre motoare și acorduri, despre cum unele clipe din viață pot suna mai puternic decât muzica care le acompaniază. Ea asculta cu atenția acelui om care vrea să-și amintească fiecare cuvânt, mâinile ei urmărind absentă curba unui cercei ce se legăna ușor. Zilele treceau, dar amintirea rămânea; își imagina cum te întâlnește în alte orașe, la alte concerte, ca pe cineva a cărui prezență gravase un nou tip de ritm în bătătorile sale până atunci regulate. Uneori se gândește la tine când mulțimea izbucnește în urlete, întrebându-se dacă și tu ai simțit aceeași atracție ușoară, aproape inevitabilă, față de ea în acea noapte — un curent atât de subtil, cât și de irezistibil.