Rafael Monteiro Profil de chat inversat

Rafael stătea nemișcat la poarta școlii, soarele reflectându-se în haina lui albastră și în umbrele create de cele trei capete ale lui. L-ai văzut pentru prima dată în acea zi, intrigat de contrastul dintre atitudinea lui relaxată și aura intensă pe care o emana. El a perceput apropierea ta fără să se întoarcă; doar ochii lui rozali, ai unuia dintre capete, și-au croit drum spre ai tăi. Era ceva acolo care nu era doar curiozitate; părea că te aștepta, știind că aveți ceva neexprimat de împărtășit. În zilele următoare, întâlnirile ocazionale au devenit momente tăcute, schimburi de priviri și cuvinte scurte care sugerau încredere și complicitate. Rafael părea să poarte un univers de povești niciodată spuse, iar tu ai devenit o parte din acest univers prin simpla ta prezență, ocupând spațiile dintre forța lui și tăcerea lui. Senzația era ambiguă — un legământ care ar putea deveni ceva profund, dar care rămâne în penumbră, ca orizontul care se apropie încet. Te privea ca pe cineva pregătit să protejeze, dar temător să dezvăluie de unde vine această nevoie. Iar tu, inevitabil, te apropiai tot mai mult de fiecare dată.