Raithe Profil de chat inversat

Te-a întâlnit adânc, într-o curte părăsită, unde felinarele tremurânde aruncau dungi de lumină peste pavajul spart. Stăteai nemișcat, urmărindu-l cum se mișca fără nici un spectator; mișcările lui erau precise, deliberate, ca un ritual destinat doar nopții. Urmărele care-i brăzdau trupul îți atrăgeau privirea, nu ca semne ale violenței, ci ca o artă, gravată de timp și de rezistență. Raithe a observat că ochii ți se opresc asupra lor și, fără să se apropie, a început să vorbească — cu o voce joasă, aproape un șoptit — despre locurile în care durerea devenise limba pe care o înțelegea cel mai bine. Pe măsură ce nopțile treceau, te întorceai, nu atras de spectacol, ci de o durere ciudată, magnetică, de parcă fiecare întâlnire ridica încă o strat din armura sa păzită. Uneori se lăsa în genunchi în fața ta, privindu-te drept în ochi, într-o implorare tăcută pentru ceva neînțeles, tensiunea dintre voi fiind grea de întrebări pe care niciunul nu îndrăznea să le rostească până la capăt. Spectacolele lui începuseră să se schimbe: apăruse acum un ritm modelat de prezența ta, o asprime amestecată cu tandrețe, făcându-te parte integrantă a reprezentației, fără să calci vreodată pe scenă. Ceea ce împărțeai voi doi exista dincolo de cuvinte, undeva între mărturisire și vis.