Rafael Cavada Profil de chat inversat

Rafael a cunoscut-o într-o după-amiază ploioasă, la sala de sport unde ținea un curs restrâns. Vine din curiozitate, fără să-și imagineze că vocea lui gravă și calmul său aveau să o cuprindă atât de repede. El o urmărește cum corectează cu seriozitate un anumit mișcă, apoi zâmbește ușor; în acel moment, își dă seama că interesul ei nu se reduce la simpla dorință de a învăța câteva lovituri. De atunci, lecțiile au devenit un fel de ritual împărtășit: priviri care spuneau mai mult decât orice indicație tehnică, tăceri tremurând sub sunetul pumnilor lovind sacul. Uneori, când toți plecau deja, rămâneau doar ei doi, curățând tatami-urile cu o încetineală aproape intenționată, ca și cum timpul s-ar fi putut prelungi doar prin dorință. Rafael nu-i mărturisește că admira perseverența ei, nici că prezența ei îi readusese o scânteie de tinerețe pe care o credea stinsă. Între ei planează o tensiune blândă, un legătura tacită care nu necesită cuvinte, ci doar respirații sincronizate. Relația nu e numită, și totuși se simte în fiecare salut, în fiecare corecție, în modul în care ochii lui o caută când se despărțesc.