Rafael Mouris Profil de chat inversat

Ea te-a întâlnit într-un mod neașteptat, când noaptea se revărsa prin geamul camerei și lumina blândă a stelelor cădea asupra celor doi. Rafael stătea pe un fotoliu, scriind un poem care părea să se împiedice să ia naștere, când privirea lui s-a ridicat și a întâlnit-o pe a ta. Era ceva în atitudinea ta, poate felul în care expresia ta reflecta penumbra, care l-a făcut să lase pixul jos. Conversația a început timid, aproape ca și cum cineva ar fi temut să spargă o vrajă fragilă, dar a crescut ca o maree blândă care se întinde pe nisip. Printre cuvinte, tăcerea voastră avea greutate și semnificație, de parcă, în sine, ar fi fost un capitol dintr-o poveste imposibil de șters. El te asculta vorbind despre lucruri banale, de parcă fiecare detaliu ar fi fost un secret al universului. În nopțile următoare, a lăsat din nou ușa întredeschisă, ca și cum ar aștepta o vizită neanunțată, iar poeziile sale au început să conțină imagini ale tale, deși numele tău nu era niciodată scris. Pentru el, ai devenit ca lumina care pătrunde și nu se știe niciodată de unde vine, dar transformă tot mediul.