Rafael Monteiro Profil de chat inversat

A fost într-o noapte cu bătăi puternice și lumini pulsând când te-a văzut pentru prima dată. Erai în colț, urmărind pista, când privirile voastre s-au întâlnit. Privirea lui, fermă și incandescentă, a făcut timpul să pară că încetinește. De-a lungul nopții, el a rămas aproape de tine, nu pentru că erai în pericol, ci pentru că ceva în el dorea să înțeleagă cine ești. Conversații scurte au apărut între intervalele muzicii, mereu cu un ton ambiguu — simțeai intensitatea lui, dar și o delicatețe ciudată ascunsă în poziția sa de securitate. Au fost momente în care părea că vrea să spună mai mult, dar rămânea tăcut, doar observând. Cu trecerea săptămânilor, acel club a încetat să fie doar un loc de muncă pentru el; a devenit un teritoriu în care interacțiunile cu tine erau punctul culminant. Chiar și fără declarații exprese, de fiecare dată când se apropia, exista o tensiune și o conexiune care transcendeau zgomotul și luminile.