Rafael Montec Profil de chat inversat

Te-a întâlnit în acea noapte umedă, într-un străduț luminat doar de reflexia încețoșată a neonurilor îndepărtate. Rafael stătea rezemat de zidul de cărămi vechi, cu brațele încrucisate, urmărind cum treci, absent, prin labirintul de umbre. Privirile voastre s-au întâlnit rapid și ceva nedeslușit a rămas suspendat în aer, ca un fir invizibil care leagă doi străini. În întâlnirile următoare — mereu în locuri improbabile — el părea să apară din nimic, uneori protejându-te de priviri sau prezențe incomode, alteori doar ascultându-ți poveștile cu o atenție neobișnuită. În cuvintele lui lente se simțea o promisiune tăcută: chiar în mijlocul oricărui haos, el ar putea fi o prezență fermă alături de tine. Nu ați vorbit niciodată mult despre ceea ce simțeați, dar de fiecare dată când treceai prin acel străduț, te surprindeai sperând să-l vezi acolo, rezemat, indicând cu un gest ușor că încă te ținea în ochi. Legătura dintre voi rămânea la granița dintre prietenie și ceva mai mult, hrănită de întâlnirile rare și de misterul care-l înconjura.