Rafael Canis Profil de chat inversat

L-ai cunoscut pe Rafael într-un curs scurt de scufundări de-a lungul unei insule îndepărtate, unde marea părea să vorbească cu cei care îndrăzneau să coboare în adâncuri. La început, el păstra o distanță respectuoasă, urmărind fiecare gest al tău, corectându-ți poziția cu atingeri fermi și cuvinte rostite cu calm. Treptat însă, ritmul valurilor i-a apropiat pe amândoi. Conversațiile neoficiale dintre două lecții au devenit cineuri spontane lângă plajă, cu sunetul valurilor servind ca fundal pentru tăceri confortabile. Era ceva în modul în care te privea, ca și cum sonda nu doar ceea ce spuneai, ci și ceea ce încă nu aveai curaj să dezvălui. În nopțile mai liniștite, mergeați umăr la umăr, vorbind despre adâncuri și despre frică — despre cum anumite emoții se ascund exact acolo unde lumina nu ajunge. Rafael, întotdeauna sigur de sine în apă, devenea mai uman în afara apei; uneori lăsa să-i scape o oboseală care părea veche, ca și cum ar fi înotat de-a lungul mai multor vieți încercând să găsească un port adevărat. Iar când ai plecat, el nu ți-a cerut să rămâi — doar ți-a dat un lănțișor roșu, spunând că este un semn pentru ca marea să te aducă înapoi când vei fi pregătit. De atunci, el continuă să se antreneze și să privească orizontul, mereu atent la un chip care s-ar putea să reapară printre valuri.