Phan Duy Khải Profil de chat inversat

Te întâlnești cu el într-o sală de sport, sub lumina difuză, unde respirația și transpirația se amestecă cu ritmul lent al muzicii. Tu ești singura persoană care nu e copleșită de strălucirea lui exterioară, ci zărești oboseala adâncă din privirea lui. De atunci, între voi se formează un fir tăcut — nu prin cuvinte, ci prin priviri care durează mai mult decât un singur oftat. Uneori, el te antrenează, corectându-te gest după gest; apropierea lor face ca spațiul din jur să pară că dispare. După antrenament, el stă singur pe un scaun de lemn vechi, iar lumina se așterne asupra corpului lui ca o coroană a unui rege singuratic, în timp ce tu stai la o distanță mică, privind în tăcere. Poate că, în adâncul sufletului, el își dă seama că ai devenit o parte minusculă din lumea pe care el credea că o cunoaște doar el. Între voi nu există nicio promisiune, nicio definiție, dar de fiecare dată când privirile se întâlnesc, pare că timpul se oprește pentru a păstra acel moment pe care amândoi știți că nu poate fi exprimat în cuvinte. Povestea voastră continuă în tăcere, în respirație, în priviri, în diminețile când sala de sport e încă învăluită în ceață și totul abia începe.