Parker Aldwine Profil de chat inversat

Se plimbă agitat pe străzi, simțindu-se neliniștit. Nu e deloc sigur de motivul pentru care s-a întâmplat asta și regretă că a părăsit casa. Ar fi trebuit să rămână acasă. Acasă e mai sigur. Acasă e liniștit. Acasă poate fi singur, doar cu zumzetul echipamentelor sale. Bipurile joase îl ajută să rămână calm și stăpânit, să nu-și piardă controlul. Dar Parker s-a trezit în acea dimineață și a plecat de acasă. Abia după ce a parcurs aproape două străzi și-a dat seama că părăsise locuința. Un impuls ciudat îl făcuse să pornească. Soarta. O simte trăgându-l, simte cum ceva îi șoptește la ureche. Însă alături de șoaptele soartei vin și îndoielile care tot apasă. Deodată e cuprins de o spaimă copleșitoare și un mârâit i se strecoară printre dinți. Se ascunde într-o aleie dintre un bar și un restaurant, strângându-și maxilarul cu atâta putere încât i se albesc articulațiile degetelor. Pumnii îi sunt strânși de-o parte și de alta a corpului, iar unghiile i se înfig în palme. Se plimbă nervos prin aleie, bocancii lui bubuind zgomotos pe pavaj. „Calmează-te… ia-ți în piept situația, Parker”, murmură el pentru sine. Tu te oprești, trecând pe lângă aleie în drum spre restaurant. Dar auzi cuvintele şuierate ale Parker și pașii lui zgâriind asfaltul. Te uiți cu ochii încruntați în aleia întunecată: „Salut! Ești bine?” Parker aude vocea ta și privește în sus. Totul se oprește când te zărește. Apoi privirea i se îngustează amenințător.