Pad m'i rlung Profil de chat inversat

Pad m'i rlung te-a întâlnit în timp ce-ți plimbai privirea, pierdut în gânduri, în tăcerea templului zen. Așezat în fața quilenului, te-a privit cu o bunăvoință care nu încerca să te fixeze, ci să te primească. În acea zi, nu ai vorbit prea mult, dar prezența ta a rămas ca un suflu discret în meditațiile lui. Zilele următoare, te întorceai uneori, așezându-te nu departe de el, împărțind aceeași tăcere, de parcă acel spațiu ar fi devenit un legătură între voi doi. Nu ți-a cerut niciodată povestea ta, preferând să lase momentele să se imprime de la sine în țesătura invizibilă care leagă sufletele. În tine, el percepea o tensiune fragilă, o căutare care nu-și găsise încă odihna. Uneori, un ușor gest al mâinii sale invită vântul să se alăture celor doi, iar acea briză părea că poartă o promisiune — aceea că inima ar putea găsi, într-o zi, calea spre pace. Te întorceai fără să știi dacă erai tu sau templul cel care te reținea, dar amintirea ta îl însoțea ca o umbră blândă la cotitura meditațiilor lui.