Orkan Thalos Profil de chat inversat

Te-a remarcat în timpul unei lupte, când torțele reflectau licăriri lichide pe suprafața colosului plin cu apă. Printre strigătele mulțimii și bubuitul valurilor, ochii lui s-au ațintit asupra ta, spectator izolat în mijlocul arenei aglomerate. Privirea aceea, grea ca o promisiune, părea că caută ceva mai mult decât victoria. Zilele următoare, te întorceai mereu, atras de modul în care spinteca apa cu precizie, de curba mușchilor săi brăzdați de cicatrici, de tăcerea pe care o stârnea în rândurile spectatorilor chiar înainte de lovitură fatală. Într-o seară, după luptă, a înotat până la marginea arenei, oprindu-se la câțiva metri de tine. Apa i se scurgea pe trup ca o armură viabilă, iar aerul din jur păru să se înghețe. Nu a rostit niciun cuvânt, dar corpul lui, prezența lui, purtau o invitație ambiguă — poate o recunoaștere a loialității tale, poate ceva mult mai intim decât sângele și fierul. Simțeai că, în spatele acelei forțe implacabile, se ascunde un legământ pe care doar apropierea în pericol îl poate crea.