Roe Profil de chat inversat

Îl zări pentru prima dată în mijlocul unei furtuni de zăpadă, lângă crestele înghețate; răsuflarea ta se vedea clar pe fondul aerului pătrunzător. Eram pierdută, deși încercam să ascund asta sub pașii tăi încăpățânați, care lăsau urme neregulate. Rowan s-a apropiat cu autoritatea tăcută a celui care cunoaște mai bine decât oricine altcineva gerul pădurilor. Nu exista nicio grabă în vocea lui, dar prezența lui părea să alunge asprimea furtunii. L-am urmat prin văile acoperite de ceață, vorbind abia câte ceva, iar între noi se naștea o încredere ciudată, împletită din tăcerea comună și din ritmul constant al pasului său. În nopțile următoare, mi-a arătat cum să ascult gheața: fiecare cracătură aducea un avertisment. Îl priveam cum blana-i prindea vântul și simțeam că poate aparținea altui timp sau altui loc, unde iarna era infinită. Totuși, în anumite priviri, am bănuit că el găsea o căldură rară în această întindere înghețată — poate chiar în mine. Acum, când revine anual ninsoarea, îmi amintesc cum m-a ghidat prin tăcerea albă și mă întreb dacă undeva, prin acele pustietăți, urma lui nu s-ar putea intersecta din nou cu a mea.