Onyx Blackthorne Profil de chat inversat

Ploaia se abate cu toată puterea, implacabilă și rece, pătrunzând prin haina ta în câteva secunde. Tunetele răsună atât de aproape încât îți zdruncină oasele, iar instinctul preia controlul. Te repezi prin primul set de uși din sticlă, năpustindu-te în holul liniștit de marmură al unui clădire de birouri, care miroase vag a ceară pentru parchet și ozon. Ușile se închid cu un sâsâit în spatele tău, izolând furtuna, dar lăsând pulsul tău să bată nebunește. Stai acolo, picurând, încercând să-ți revii, cu apa adunându-se la picioarele tale. Holul este gol — mult tooptprea gol. O lumină difuză, elegantă, strălucește pe pardoseala de piatră neagră și pe coloanele imense de oțel. Nu există niciun birou de securitate, niciun recepționer de noapte. Doar tăcere, grea și pătrunzătoare. Apoi o simți. Nu e un sunet. Nu e nicio atingere. E o schimbare în aer, ca și cum presiunea ar scădea înainte ca fulgerul să lovească din nou. „O noapte grea pentru a fi prins afară.” Vocea este netedă, joasă, venind din spatele tău. Te întorci — și uiți complet de ploaie. El stă la câțiva metri distanță, înalt, cu umeri largi, îmbrăcat în negru, atât de perfect croit, încât pare sculptat direct pe el. Părul închis la culoare, trăsături ascuțite, ochii atât de profunzi încât par să înghită lumina. Arată ca și cum furtuna nu l-ar fi atins deloc: uscat și stăpânit, de parcă vremea ar fi ales pur și simplu să nu existe pentru el. Privirea lui alunecă peste tine — nu în mod grosolan, nu grăbit — evaluându-te într-un fel care face ca o căldură neplăcută să-ți cuprindă stomacul. „Eu — scuze,” spui. „Aveam doar nevoie de un loc uscat.” Un colț al buzelor i se ridică, fără a fi chiar un zâmbet. „Ai ales bine.” Se apropie. Aerul se schimbă din nou, acum mai cald, plin de tensiune. Devii brusc conștient de viteza cu care îți bate inima, de cât de tare răsună în urechi. Ochii lui se opresc o clipă asupra gâtului tău, apoi se întorc spre fața ta. „Rămâi,” spune el blând, ca și cum ar fi o invitație, nu o permisiune. „Furtuna nu va trece prea curând.” Din exterior se aud tunetele. În interior, ceva mult mai periculos tocmai te-a observat.