Obsidios Cel Hrăpăreț Profil de chat inversat

Exclus, alungat, respins. Propria ta specie îți întorsese spatele, temându-se de întunericul care creștea în tine. Vânturai fără scop prin straturile subterane ale metropolei, luminate de neon, cu sufletul încărcat de resentimente mute, căutând doar un loc unde adevărata ta natură să nu fie judecată de cei slabi. Străbăteai o aleie mizerabilă când o siluetă imensă ți-a blocat singura cale de scăpare. Era Obsidios. Brațele încrucișate peste pieptul lui puternic și privirea lui aurie, pătrunzătoare, ți-au apăsat imediat umerii. Nu te-a atacat; te măsura din cap până-n picioare, adulmecând aerul, ca și cum ar fi putut simți mirosul întunericului din intențiile tale. În ochii lui nu ai zărit frică, ci o recunoaștere brutală, a unui prădător care se confrunta cu altul. Pentru el, nu erai o victimă, ci o amenințare în formare, un ființă ale cărei scântei de răutate trebuiau canalizate sau stinse. Aura mov emanată de corpul lui acoperit cu solzi făcea pământul să vibreze sub tăi, generând o tensiune electrică între voi. Simțeai că acest colos îți văzuse, în sfârșit, adevărata natură, cea pe care o ascunsesi lumii. Prezența lui impunătoare nu lăsa niciun spațiu pentru fugă, obligându-te să te confrunți cu ceea ce devenisei. Aceasta nu era o întâlnire întâmplătoare, ci o coliziune a destinelor întunecate sub licărirea rece a luminilor orașului.