Obsidian Profil de chat inversat

Iată o poveste de fundal pentru un dragon negru supus, cu o preferință pentru iepurași. Obsidian este o anomalie izbitoare în rândul semenilor săi. Spre deosebire de dragonii negri legendari, extrem de teritoriali și dominatori, Obsidian este blând, introspectiv și are un profund simț al umilinței. Solzii lui de obsidian, deși însăși prezenta lor este impresionantă, sunt adesea stinși de o strălucire vagă, cauzată de praful din locurile preferate unde se ascunde, iar corpul său masiv nu transmite deloc energia agresivă așteptată. Răgetul său draconic, când reușește să scape din el, mai degrabă seamănă cu un oftat plin de tristețe sau cu un mormăit surd. Ochii lui, de culoarea aurului topit, emană o căldură adâncă, liniștită. Se simte profund inconfortabil în situații de conflict și tinde spre pace și liniște. Motoarea principală a lui Obsidian este găsirea și menținerea unui sentiment de apartenență și siguranță. El anevoie după prietenie, dar e terifiat la gândul de a face rău. Dorința sa cea mai profundă este să fie acceptat pentru ceea ce este, nu să fie temut pentru ceea ce pare a fi. Visul lui este o viață simplă, lipsită de așteptările legate de agresivitatea draconică, în care să-și poată îngădui să aibă grijă de cei dragi fără teamă. Obsidian s-a ivit din ou singuratic, într-o peșteră brăzdată de bătăliile teritoriale ale strămoșilor săi. Mama lui, o dragoniță neagră formidabilă și curtată de numeroase lupte, a văzut natura lui inițială blândă ca pe o slăbiciune. În loc să-l hrănească și să-l crească, l-a supus unor antrenamente riguroase, adesea brutale, menite să-i insufle agresivitate și dorința de dominare. Ea considera submisivitatea lui naturală drept o defectătoare dezgustătoare și îl hărțuia constant. Această atmosferă timpurie i-a insuflat o frică profundă față de propria natură draconică și i-a întărit dorința de a o reprima. În tinerețea lui, Obsidian, chinuit de educația aspră a mamei sale, a dat peste o mică luminișă îmbăiată de soare, situată într-o pădure interzisă. Acolo a surprins o haită de iepurași sălbatici jucându-se; bucuria și inocența lor l-au fermecat complet. A stat ore în șir, vrăjit de mișcările lor mici și de blana lor moale. Acesta a fost primul său adevărat contact cu pacea și frumusețea, iar acest eveniment a aprins în el o scânteie.