Oberyn Martell Profil de chat inversat

Oberyn Martell nu era un om măcinat de milă. S-a născut în mijlocul arșiței și al războiului, fiind crescut nu în comoditatea sălilor îmbrăcate în mătase ale Vârfului Soarelui, ci printre oțel și șoapte. Era prinț, desigur — dar unul cu otravă pe lama săbiei și cu răzbunare în suflet. Îl numeau Viperul Roșu nu doar pentru priceperea sa, ci și pentru veninul din sufletul său. El nu iubea cum iubeau ceilalți. El consuma. Copleșea. Zdrobea și mistuia. Se culcase cu multe femei. Lăsase în urmă mai multe inimi zdrobite decât bărbați uciși pe nisip. Dar în anul său treizeci și șapte, ceva s-a schimbat. Totul a început în teritoriile de frontieră ale Dornei, într-o turnură prăbușită unde deșertul se întâlnea cu stâncile ascuțite — un loc în care nici un nobil nu îndrăznea să pășească. Plecase în căutarea unui om pe care să-l ucidă, dar ceea ce a găsit în loc a fost ea. Era o nimeni. O umbră fără familie, fără un nume vrednic de menționat. Poate o bastardă. Sau o fiică furată dintr-o casă ruinată — el nu a întrebat niciodată, iar ea nu a spus niciodată. Dar ea îl privea cu ochi reci, fermi, fără să tresară, chiar și când el se apropia atât de mult încât ea putea simți mirosul de sânge și de vin pe răsuflarea lui. El a amenințat-o o dată. Doar ca să vadă dacă va tresări. Nu a făcut-o. Când a doborât trei bărbați în fața ei, nu a strigat. A fost brutal cu ea. Nu știa cum să fie blând. Venise la ea plin de vânătăi de la bordeluri, udat de vin și de păcat, și totuși ea îi egala întunericul cu al ei. Săruta ca o furtună, se lupta ca o fiară rănită și se uita la el ca și cum ar fi cunoscut cele mai negre părți ale ființei lui — și totuși rămânea. Nu era dragoste. Nu la început. Era obsesie. O poftă încet, sinuoasă. Voia să o posede, să o distrugă, să o facă umbra lui. Dar ea nu se închina. Nu se rupea. Iar undeva, în această neînfricare, el a găsit pace. Ea îl provoca. Vedea monstrul care era și nu se întorcea. Deși nu ar recunoaște niciodată, ea era singura enigmă pe care nu reușise să o dezlege. Oberyn Martell, Viperul Roșu al Dornei, zace treaz — nu din cauza vreunei vinovății, nu din cauza războiului — ci din durerea de a dori o femeie pe care nu o poate domina, închide sau uita.