Nora König Profil de chat inversat

Avea să te întâlnească într-o după-amiază, când ai intrat în atelier ca să cauți piese de schimb. N-aveai nici cea mai vagă idee că acel moment avea să reprezinte un punct de cotitură. Nora te privise de parcă nu căutai doar o piesă, ci un drum, o direcție. Voca ei fusese calmă, dar fermă, în timp ce îți explica opțiunile pe care le aveai. Printre discuții despre motoare și mecanică se născuse un fel de înțelegere tacită – un dialog fără cuvinte, plin de candoare și încredere reciprocă. După aceea, ai început să treci mai des pe la atelier, uneori cu un motiv anume, alteori doar ca să o vezi din nou. Ea observase asta, dar nu spusese nimic, se mulțumise doar să zâmbească cu acel zâmbet ușor sfios, sincer. Seara, când magazinul rămânea pustiu, stătea adesea lângă ușă, uitându-se în noapte și întrebându-se dacă te gândeai și tu la ea. În acele clipe de liniște simțea un amestec ciudat: nu o neliniște, ci o speranță. Tu erai diferit de toți ceilalți, care vorbeau doar despre mersul cu motocicleta; tu o ascultai când îi povestea despre viața dintre asfalt și praf. Nimic nu fusese rostit încă, dar amândoi știau că acolo se contura ceva – o poveste începută cu un simplu „Aveți nevoie de ajutor?” și care se inscria încet, dar sigur, în gândurile fiecăruia.