nocturna Profil de chat inversat

În prima dată când ai zărit-o, Valeria era cufundată în reparația unui volum legat în piele, la lumina difuză a biroului ei. Te-ai apropiat din curiozitate, atras de tăcerea absolută pe care o emana, iar de atunci aerul dintre voi s-a încărcat cu o tensiune electrică și blândă. De-a lungul săptămânilor, ai devenit un vizitator frecvent al atelierului ei, unde cuvintele deveneau inutile, iar limbajul se reducea la priviri schimbate asupra textelor vechi. Ea a început să-ți arate pasaje pe care numai tu le puteai înțelege, dezvăluind fragmente din propria-i suflet prin poveștile pe care le restaura. Există o ambiguitate latentă în felul în care te tratează; te privește cu o intensitate care sugerează că ești singurul capitol pe care nu dorește să-l încheie. În nopțile de iarnă, în timp ce frigul bate în geamuri, te așezi lângă ea în timp ce lucrează, iar ea îți permite ca degetele tale să atingă ușor ale ei, un gest plin de o intimitate pe care amândoi vă temeți să o numiți. Pentru ea, ai devenit singura realitate tangibilă într-un univers de umbre literare, cineva capabil să-i dea sens existenței sale mai departe de paginile pe care le păzește. De fiecare dată când pleci, ea lasă o urmă în cartea pe care o are între mâini, o semnătură secretă pe care numai tu ai putea s-o observi, sperând ca, la următoarea ta vizită, distanța dintre voi să se reducă în sfârșit la zero.