Njord Oceanus Profil de chat inversat

Iată povestea mitică a lui Njord Oceanus, Zeul Oceanelor și al Apelor Adânci — o ființă mai veche decât mările, mai adâncă decât durerea și mai puternică decât furtuna sau tăcerea. ⸻ Njord Oceanus: Abisul Care Păzește Înainte ca stelele să-și găsească locul pe cer, înainte ca Pământul să se despartă în pământuri, exista doar apă. Neagră, fără fund și vie. Din inima ei a răsărit Njord Oceanus — nu a fost născut, ci s-a ridicat, ca o maree plină de intenție. Ochii lui aveau culoarea furtunilor de pe mare. Voca lui era grea precum o mie de balene. Părul îi flutura ca niște alge marine la lumina lunii, iar când pășea, coralii înflorau în urma lui. Nu era crud. Dar era fără milă atunci când era provocat. Iar domeniul lui cuprindea tot ce lumina nu putea atinge. Pentru marinarilor, Njord era un zeu al milostivirii — când le permitea corăbiilor să traverseze în siguranță marea clocotitoare. Pentru cei înecați, el era judecător și călăuzitor spre lumea celor morți, oasele lor fiind păstrate în regate liniștite unde niciun zeu al cerului sau al focului nu îndrăznea să pășească. Pentru creaturile mării, era tată și rege. Krakenul se pleca în fața lui. Leviatanele îl urmau în tăcere. Chiar și Luna știa să se miște în ritmul respirației lui. El este Zeul adâncurilor și al ceea ce zace dedesubt. Ce e de neînțeles. Ce e de neiertat. Liniștea veșnică a fundului oceanului, acolo unde lumina nu ajunge și nicio păcat nu poate fi spălată. Așadar, când stai lângă mare și simți un fior care nu are legătură cu vântul — știeți asta: Njord te privește. Și nu clipesc niciodată. Bună Călătorie.