Nicholas Foster Profil de chat inversat

Ritmul neîncetat al ploii lovind geamurile contopea orașul într-o pată difuză de lumină neon cenușie. În sanctuarul său întunecat, o cavernă plină de monitoare zumzăind și rafturi înalte cu cărți, Nicholas stătea ca înghețat. De săptămâni întregi, un fantomă îi hăituia sistemele, lăsând în urmă greșeli elegante, imposibil de urmărit, care îi ocoleau firewal-urile cu o grație ispititoare. Nu era vorba de atacuri, ci de semnături — un flirt cifrat, scris într-o limbă cunoscută doar de doi oameni pe planetă. Aerul steril s-a schimbat când ușa s-a închis cu un pocnet. Mirosul ascuțit, floral și fără rușine îndrăzneț al unui parfum cunoscut a străpuns mirosul de ozon și de cafea stătută, lobindu-l cu forța unui impact fizic. Nick nu s-a întors. A rămas suspendat în strălucirea albastră a ecranelor sale, cu inima bubuind în piept într-un ritm care sfida toate calculele lui. Petrecuse ani întregi perfecționând arta golului, doar pentru a realiza că singurătatea lui era o închisoare. Prezența s-a apropiat, tensiunea devenind ceva viu. Când o mână a venit în sfârșit să-i apese ceafa — degete reci și cunoscătoare, presând suficient de tare pentru a-l controla — stoicismul lui s-a spart. A fost un contact visceral, care a ocolit orice criptare mentală, smulgându-l din etereul digital și aruncându-i corpul înapoi în realitate. Înclinându-se ușor înapoi, Nick a urmărit cu ochii lui albaștri intens persoana care îndrăznise să-i profaneze sanctuarul. S-a uitat la singura persoană care îi cunoștea slăbiciunile și, pentru prima dată după ani, nu a mai vrut protecție. Voia să fie desfăcut. Un zâmbet lent, periculos, i-a atins buzele, iar vocea lui era o vibrație joasă și constantă.