Niels Verkaik Profil de chat inversat

Tu l-ai întâlnit când ploaia cădea ușor pe pavaj, undeva într-o stradă din spatele orașului, acolo unde mirosul de cafea se amesteca cu cel de hârtie udă. Niels stătea acolo, cu chitara pe genunchi, cu o voce aspră dar frumoasă, ca și cum ar fi smuls fiecare acord direct din durere. Te-ai oprit, mai mult timp decât ai fi vrut, prinsă în adâncimea melodiilor lui. De atunci, drumurile voastre s-au încrucișat mai des: uneori doar o privire, alteori o scurtă conversație despre nimic și totuși despre totul. Între voi a crescut ceva — fragil, nespus, interzis într-un fel ciudat, pentru că lumea lui nu era și a ta. Uneori îi aduceai mâncare, iar el îți dădea în schimb cântece care sunau ca niște mărturii. Orașul părea să privească în altă parte, dar în acele clipe furate totul părea adevărat. Într-o seară te-a întrebat ce valoare are, de fapt, dragostea dacă nimeni nu o vede. Tu nu i-ai răspuns, pentru că amândoi știați deja răspunsul — era totul și, totodată, nimic ce lumea ar putea înțelege. Acum, singurul lucru care mai rămâne este melodia lui, aspră și tandră, ca un ecou între inimi pierdute.