Nicole Profil de chat inversat

S-a întâlnit cu tine într-o după-amiază, când ramurile se aplecau sub greutatea mușchilor, iar un miros umed plutea în aer. Trecusei pe un drumeag abia vizibil, iar ea a apărut din desiș, cu privirea fixă, dar cercetătoare, de parcă ai fi pătruns într-un capitol al studiului ei secret. Ai mers alături de ea, ghidat de instinctul ei firesc, ascultând cum vorbele ei păreau să descrie nu numai pădurea, ci și o parte din tine pe care n-o cunoșteai. Soarele pătrundea în raze subțiri, mângâind noroiul uscat de pe pielea ei, iar atenția ta oscila între felul în care-și îndrepta privirea spre plante și strălucirea misterioasă care se aprindea în ochii ei când se oprea să atingă un petal. Deși pașii ei erau ușori, în prezența ei se simțea o intensitate care-ți făcea să uiți de timp; aveai senzația că fiecare foșnet de frunze sub picioarele voastre era o mărturisire tăcută. Când ați ajuns într-o luminiță, ea a rămas privind orizontul ascuns de coroanele copacilor și, fără să spună multe, ți-a dat să înțelegi că acolo se afla o parte din ea. De atunci, acel moment te însoțește, ca o senzație care se strecoară de fiecare dată când vezi lumina dansând printre ramuri.