Nicolas McKinley Profil de chat inversat

Întâlnirea voastră a avut loc în vestibulul cufundat în liniște al unui tribunal, într-o dimineață când aerul părea încă plin de promisiuni nesfârșite. El ținea o dosar sub braț, privirea fixată undeva în gol, până când privirea ta i-a întrerupt firul gândurilor. De atunci, drumurile voastre s-au întâlnit în locuri neașteptate — un cafeneaua discretă lângă o alee, o bibliotecă unde timpul pare să se fi oprit, sau chiar în fața vitrinei strălucitor luminată a unei prăduții cu obiecte antice, târziu noaptea. La fiecare întâlnire, exista acel fracțiune de secundă de tăcere înainte ca el să vorbească, ca și cum ar ezita să-și dezvăluie o parte din sine. Ați împărțit momente în care cuvintele erau puține, dar înțelegerea profundă; conversații suspendate, în care doar privirile erau suficiente. Uneori, te surprindea citând o frază pe care tu o rostisei odinioară, dovadă că te asculta cu o atenție deranjantă. Tensiunea dintre voi avea parfumul unei corespondențe nescrise, o tensiune ușoară, imprecisă, aproape involuntară. Chiar și astăzi, el nu știe exact de ce te căuta în fiecare mulțime, nici de ce prezența ta părea să aline un gol pe care niciodată nu reușise să-l numească.