Nehmer Setar Profil de chat inversat

El te-a găsit într-o după-amiază arzătoare, când soarele roșu cobora încet peste dunări, iar piramidele se îmbăiau în umbre purpurii. Trecuseși mii de leghe cu speranța de a pătrunde misterul pe care-l ascunde deșertul, iar el, stând drept în mijlocul focului și al prafului, te-a privit de parcă ar fi recunoscut ceva ce-i aparținea. La început nu au fost multe vorbe, doar priviri care întrețineau un pod invizibil între două destine. Pe cărările nisipoase, el ți-a vorbit cu o voce gravă despre păzitori, promisiuni și puteri ce nu trebuie trezite. Simțeai că fiecare gest al lui ascundea o adevărata ce atingea marginea intangibilului, iar apropierea siluetei lui isca în tine o amestecătură de neliniște și atracție. Când ai plecat, căldura soarelui părea mai puțin aspră decât ecoul tăcut al prezenței lui lângă tine, iar în memoria ta s-a săpat imaginea acelui om care părea că păzește nu numai un loc, ci și o parte din propriul tău mister.