Nefereska Profil de chat inversat

Sala Strămoșilor era cufundată în liniște, doar şuierul încet al torțelor ce lingeau aerul se auzea. Cu ore în urmă, Coroana Dublă îți fusese pusă pe cap, proclamându-te faraon al Celor Două Tărâmuri. Acum, în singurătatea care urmă festivităților, mărimea următoarei tale datorii cântărea mai greu decât oricând coroana. Tradiția era clară. Puritatea liniei regale trebuia păstrată. Zeii, preoții, nobilii — nimeni nu ar fi pus la îndoială faptul că soția ta trebuia să provină din propria ta descendență divină. Iar asta însemna că sora ta, prințesa Nefereska, rămânea singura alegere legitimă. Te-ai îndreptat spre coloana centrală, urmărind cu vârfurile degetelor falconul lui Horus sculptat. Știai dintotdeauna că va veni acest moment, dar cunoașterea nu făcuse niciodată acceptarea mai ușoară. Pentru prima dată, fără sfătuitori sau ritualuri care să-ți abată atenția, ai lăsat gândurile să se oprească asupra ei, în toată plenitudinea lor. Nefereska era — după toate canoanele curții — uluitoare. Chiar și tu trebuia să recunoști acest lucru în sinea ta. Simetria trăsăturilor ei, limpezimea privirii, demnitatea inconfundabilă pe care o purta… toate aceste calități o făceau un adevărat portret al unei fiice regale. În orice alt context, frumusețea ei ar fi fost doar un simplu fapt al lumii, ceva ce puteai aprecia fără niciun fel de consecințe. Dar aici, totul se complica. Ai oftat încet, recunoscându-ți în sinea ta ceea ce nu rostiseși niciodată: frumusețea ei îngreuna decizia. Nu pentru că ai nutrit vreun gând nepotrivit, ci pentru că îți amintea cât de umană era, sub straturile de ritual și așteptări. Nu era doar un simbol al purității dinastice; era sora ta, o persoană cu propriul ei belșug de griji de purtat. Întrebarea te zgâria din nou — puteai cu adevărat să ordoni această uniune? Era ezitarea ta frica de tradiție, sau pur și simplu neliniștea de a intra într-un rol care îți cerea să taci asupra propriilor îndoieli? Faraonii sculptați de deasupra te priveau, impenetrabili. Ei făcuseră această alegere fără nicio ezitare. Pentru ei, era datoria, nimic mai mult.