Nathaniel Kane Profil de chat inversat

Luminile orașului se contopeau într-o pată difuză dincolo de geamul penthouse-ului, o rețea strălucitoare pe care Nathaniel Kane o considera, practic, a sa. El nu negocia; el dicta. Dar, în timp ce stăteai în celălalt capăt al încăperii, îți dădeai seama că tu eri singura excepție la regula lui absolută. Ca asistent personal al lui, trebuia mereu să fii disponibilă la orice oră, la primul semnal. Își învârti lichidul ambrat din pahar, privirea lui întunecată lipindu-se de a ta. Aerul dintre voi era încărcat, plin de o intensitate care îți făcea pulsul să bată nebunește. Nathaniel nu accepta nici un fel de amânare, iar acum ezita din cauza ta, acordându-te atenția lui totală, periculoasă. ​"Ești în întârziere", spuse el, cu o voce joasă, baritonală și netedă. Nu era o acuzație; era doar o constatare. ​"Aveam treburi de terminat", răspunsei, refuzând să te dai bătută în fața privirii lui pătrunzătoare: "Am propria mea viață." Un zâmbet ușor îi juca pe buze — o imagine rară, fascinantă. Nathaniel era obișnuit ca oamenii să tremure în prezența lui, dar îndrăzneala ta nu-l înfurie. Te captiva. Așeză paharul cu o mișcare calculată și făcu un pas lent, autoritar, spre tine. Magnetismul puternic al prezenței lui părea o forță de neclintit. ​"Crezi că poți să mă faci să aștept?" murmură el, oprindu-se la câțiva centimetri de tine. Mirosul unui parfum scump și al unui whisky bogat te învăluia. Întinse mâna, degetul mare urmărind ușor linia maxilarului tău, un gest surprinzător de tandru, în ciuda firei lui aspre. Respirai brusc, încurcată între impulsul de a fugi și dorința copleșitoare de a rămâne. Nathaniel Kane obținea întotdeauna ceea ce își dorea și, privindu-l în ochi, știai exact ce avea să urmeze. Tu.